Diana Pogea ne prezintă un sat zărăndean autentic din Podgoria Aradului, ce păstrează încă atmosfera de odinioară, cu toate renovările ori adăugirile ulterioare.
Iar ziua asta perfectă de primăvară îi potențează farmecul, încât odată ajuns aici, ai senzația aceea de călătorie la țară, cu stat de vorbă cu oamenii la poartă, cu aflat povești, cu depănat amintiri. Ceea ce are să mi se întâmple și mie peste puțină vreme, căci am la orășsi punct fix întâlnire cu cel care mi-a făcut invitația de a veni aici. Evident că avem un plan turistic bine pus la punct, așa că ne îndreptăm deja către primul obiectiv, aflat chiar la poalele dealului și, surprinzător, în curtea unui sătean care, amabil, ne-a lăsat să-i călcăm proprietatea. Sunt ruinele unei biseri de secol XIV, monument istoric.
Următoarea oprire o facem la o casă memorială, chiar casa în care a locuit profesorul și folcloristul Ioan T. Florea, iar gazda noastră de acolo ne întâmpină cu plăcerea omului care a pus mult suflet în acest muzeu. Așa aflăm despre viața și activitatea regretatului om de cultură, unul dintre cei mai importanți etnomuzicologi din țară.
Revenim în prezent și mă bucur să aflu tot mai multe despre Alex, care îmi povestește cu entuziasm despre proiectele sale și despre felul în care încearcă și reușește să transmită și tinerei generații....elevilor săi de la liceul unde predă... pasiunea pentru istoria locurilor natale și pentru tradiție. Odată ce pășim în casa muzeu, pătrundem parcă într-o altă lume, aceea a atâtor generații care au trăit odinioară în Podgorie. La loc de cinste stă așezat cel mai vechi obiect din colecție, o veche Scriptură, martora altor timpuri, la fel ca toate celelalte obiecte care, împreună, recrează un univers.
