Apoi oamenii au început să plece din sate ori să se stingă, pământurile nici ele n-au mai dat atâta rod, iar morile s-au stins încet-încet și ele. Căci nu mai era cine să le îngrijească ori cine să macine.

Și uite așa s-ar fi pierdut o parte din identitatea locului. Dacă nu s-ar fi găsit cineva să le pună din nou pe hartă. Au numărat moară cu moară, au săpat prin arhive ori prin memoria localnicilor, apoi au început să le aducă la viață.

Sunt voluntarii Asociației Acasă în Banat, care împreună cu Fundația Orange, și-au propus să repună pe hartă Țara Morilor de Apă. Pe Drumuri aproape i-am găsit la Pârvova, la ultima intervenție dintr-un șir lung și pe alocuri anevoios, din care au învățat mereu lucruri noi și mai ales nu s-au dat bătuți.

După Sasca, Gârnic și Șopotul Vechi, a venit rândul Pârvovei să își vadă morile repuse pe făgașul normal, gata să macine din nou. Și uite așa povestea morilor din Caraș Severin curge mai departe, iar moara de apă ar putea lesne deveni un brand al județului. E o poveste cu „va urma”.