În ultimii 5-6 ani, Stian Westerhus a devenit unul dintre puţinii chitarişti ai lumii care pot propune un proiect solo de un asemenea impact sonor şi calitate muzicală.
Ediţia din 26 februarie este disponibilă online pe TVR+
Este un chitarist cu o tehnică de invidiat, cu o prezenţă scenică originală şi o imaginaţie creativă vastă, impunându-se prin improvizaţie, dar şi prin compoziţie şi experimentare.
Pe scenă arată mai mult ca un star rock, iar felul în care atacă cu fervoare chitara ne duce cu gândul la punk. Dar muzica sa nu poate fi inclusă nicidecum în aceste două categorii.
Înconjurat de pedale şi amplificatoare de sunet, când se află singur pe scenă, Stian Westerhus preferă sunetele dure ce imită zgomote, utilizează arcuşul, dar chitara nu i se transformă în suavul violoncel, ci într-o cutie din care răsar cele mai neaşteptate asociaţii ori tonuri disparate. Ocolind liniile melodice uşoare, atrage totuşi auditoriul prin compoziţii extrem de emoţionale, chiar dacă emoţia resimţită este una tăioasă.
La întrebarea dacă s-ar descrie ca muzician de jazz, Stian Westerhus răspunde: “Nu, doar ca muzician. Ascultătorii de rock îmi vor spune că ceea ce fac nu e rock, iar ascultătorii de jazz că nu cânt jazz. Dar nu îmi pasă. Sunt foarte fericit că am propriile idei despre cum vreau să sune ceea ce fac şi că mă simt liber să nu mă supun dogmelor legate de armonie şi reguli structurale. Dar nu aş fi ajuns aici fără educaţia de jazz care mi-a deschis mult auzul”.
Pasiunea lui Stian Westerhus pentru muzică îşi are originea într-o familie de melomani. Mike Oldfield este primul pe care-l ascultă şi devine fascinat de muzica acestuia de foarte timpuriu, pe la 6 ani. Apoi, în adolescenţă, descoperirea lui Jimi Hendrix sau a sonorităţilor King Crimson îl determină să pună mâna pe chitară şi să încerce să cânte la fel. Va studia jazzul mai întâi în Londra, dar întoarcerea în Norvegia, la Academia de Muzică din Trondheim va fi un pas hotărâtor în cariera sa: aici va avea prilejul să se autodescopere ca muzician, cântând alături de colegii săi, experimentând, căutând neobosit vocea chitării sale.
Niciunul dintre albumele sale solo nu au trecut neobservate: Galore (2009), Pitch Black Star Spangled (2010), The Matriarch and the Wrong Kind of Flowers (2012) şi Maelstrom, toate apărute la Rune Grammofon.
Westerhus demonstrează în creaţiile sale că îşi doreşte să depăşească multe dintre limitările instrumentului la care cântă, miza sa fiind de a deveni un explorator al unor teritorii neconvenţionale. “Când am în faţă un proiect solo, întotdeauna încerc să-mi asum o grămadă de riscuri, să mă provoc pe mine însumi, să nu mă las controlat de decizii pe care le-aş putea lua înainte de concert. Tocmai de aceea niciodată nu îmi fac vreun plan înainte de a urca pe scenă”.
Foto Timea Laslavic
Emisiunea "Cap de Afiș" se difuzează pe TVR3, joi 26.02.2015, de la ora 18:00 iar pe TVR Timișoara duminică, 1.03.2015, de la ora 17:00.
