Formaţia finlandeză HIM va concerta în premieră la Timişoara, pe scena din Parcul Rozelor, vineri 31 iulie 2015.

 

Evenimentul de excepţie este organizat de Phoenix Entertainment şi susţinut de Primăria Municipiului Timişoara, în parteneriat media cu TVR Timişoara.

Solistul şi liderul grupului, Ville Valo, a acceptat un interviu telefonic exclusiv pentru TVR Timişoara şi a răspuns la întrebările nu tocmai comode ale criticului şi publicistului muzical Mimo Obradov, realizator al acestui canal al televiziunii publice.

Mimo Obradov: Tema dominantă a muzicii grupului Him este dragostea; nu iubirea firească ci una morbidă, întunecată. După atâţia ani nu aţi renunţat la această obsesie. Cum reuşiţi să evitaţi clişeizarea?

Ville Valo: Nu sunt afemeiat, nu trăiesc din fantasme aşa că obişnuiesc să scriu, să compun ceea ce face parte din propria mea experienţă, iar dacă vă referiţi la textele cântecelor aţi putea ajunge la concluzia că sunt cel mai nefericit om din lume dar nu e chiar aşa căci i-am atribuit demonului rolul celui mai ghinionist îndrăgostit.

Mimo Obradov: Textele tale par a se adresa mai mult adolescenţilor...

Ville Valo: Nu cred că este ceva intenţionat. Dacă mă gândesc la unul din muzicienii mei preferaţi, la Neil Young, de exemplu, nu cred că el când compune se gândeşte în mod special cui se adresează. Când creezi un cântec crezi în el căci izvorăşte din sufletul tău şi speri că cineva cândva îl va asculta însă nu ştii şi nu calculezi cine va asculta ceea ce ai compus. Dealtfel, noi am înfiinţat formaţia când eram adolescenţi şi ne adresam altor tineri de vârsta noastră. Cred că mai degrabă companiile discografice iau în calcul datele demografice ca să-şi plaseze artiştii şi muzica lor. Noi, muzicienii ne petrecem mult timp la repetiţii, transpirăm, sângerăm şi tot schimbăm corzile de chitară sau beţele rupte. Suntem ca nişte oameni ai cavernelor.

Mimo Obradov: Muzica voastră, orientarea artistică şi imaginea au rădăcini în punk şi metal sau se inspiră şi din latura noir a operei unor grupuri precum Black Sabbath şi Led Zeppelin?

Ville Valo: Când a apărut Jimi Hendrix mulţi au încercat să arate ca el (inclusiv Eric Clapon cu frizura afro din perioada Cream - nota mea, M.O.). Am crescut cu Black Sabbath aşa că este evident să arătăm ca Black Sabbath. Este un aspect sociologic şi psihologic această tendinţă a oamenilor de a se identifica şi asemăna cu cei pe care îi adoră şi a căror artă o apreciază, să imite imaginea idolilor lor. Cred că e normal să fim o combinaţie dintre oamenii grotelor şi Led Zeppelin... la care se adaugă şi puţin ruj pe buze ca nebunia să fie şi mai epatantă. Noi am fost fanii acestei muzici şi de acolo s-a născut muzica noastră. Dacă ar fi fost altfel ar fi fost plictisitor.

Mimo Obradov: Unii fani şi critici muzicali compară apariţia ta, modul în care reuşeşti să transmiţi de pe scenă, cu cea a unor Nick Cave sau Mark Lanegan. Crezi că prin texte mai diversificate tematic şi printr-o abordare muzicală mai largă ai reuşi să depăşeşti cadrul nişei genului în care te exprimi acum cu formaţia?

Ville Valo: Trebuie să recunosc că sunt un mare fan al lui Mark Lanegan şi că exemplul lui ar putea fi un start către altceva. Noi în Him am crescut împreună ca formaţie de la o vârstă fragedă şi unora dintre membri li s-ar părea absurd să împărtăşească acum aceleaşi afinităţi ca atunci cînd am avut vârsta de 9-10 ani. Ne-am format împreună, ne-am maturizat ca şi când am fi făcut parte din aceeaşi familie şi mi-e greu să-mi imaginez viaţa fără băieţii din trupă. Nici nu aş vrea să mă pun şi să-i pun pe ceilalţi într-o postură neplăcută. Dacă într-o zi vom ajunge la concluzia că s-a terminat şi cineva va scoate ştecherul din priză? Nu ştiu.

Mimo Obradov: Sunteţi constant în turnee de mulţi ani. Mai aveţi resurse pentru a vă distra în culise, de a simţi acea comunicare nonverbală între muzicieni pe scenă sau între formaţie şi public?

Ville Valo: Lucrurile se mai schimbă. Acum zece ani ne mai bucuram din belşug de berea din culise... E minunat de fiecare dată, chiar şi atunci când e o situaţie dificilă. Recent am cântat primul concert cu bateristul nou; colegul care a fost cu noi 15 ani a fost nevoit să părăsească formaţia la începutul anului. Am fost foarte marcaţi dar am reuşit să găsim un tip care s-a potrivit de minune şi ca muzician şi ca imagine. Ne simţim foarte bine pe scenă şi această stare o transmitem şi oamenilor din public.

Mimo Obradov: Vă mai amintiţi de primul vostru concert în România, acum 9 ani, la Bucureşti?

Ville Valo: Parcă a fost într-o altă epocă! Era undeva în aer liber, într-o piaţă, dacă mai ţin bine minte, atmosfera a fost încinsă.

Mimo Obradov: Acum, la a doua venire, veţi cânta tot în aer liber, într-un parc plin cu trandafiri, foarte potrivit pentru „Summer Wine”.

Ville Valo: Oh, nouă, oricum, ne place vinul bun, indiferent de anotimp.

Mimo Obradov: Discul single cu acest titlu, interpretat în duet cu Natalia Avelon s-a bucurat de un succes enorm.

Ville Valo: Da, a fost oarecum neaşteptat pentru mine, un side project căruia nu i-am acordat prea mare importanţă, o experienţă stranie, dar pozitivă.

Mimo Obradov: Show business-ul nu mai este ceea ce a fost când voi aţi început această aventură acum aproape 20 de ani. Cum vă descurcaţi în aceste circumstanţe noi când discurile nu se mai vând în tiraje mari?

Ville Valo: Este important că ne simţim bine împreună la repetiţii şi în turnee, pe scenă, facem ceea ce ştim mai bine şi ce ne place iar asta ne scuteşte de a munci cu un program de 8 ore pe zi pentru un venit fix. Viaţa noastră ar fi monotonă dacă ar trebui să facem altceva. Ne-ar stoarce şi energia la finalul zilei. La început a fost mai greu dar acum suntem mulţumiţi. Sunt tot mai multe formaţii, toate cântă bine, toate sunt apreciate de public, toate prezente pe aceleaşi trasee, aceleaşi scene... La un moment dat caruselul se opreşte şi urmează o pauză. Apoi începe din nou să se învârtă totul ca şi înainte. E ca un cerc.

Mimo Obradov: Ce crezi că este mai important în creaţia unor cântece şi texte noi, detaliul sau imaginea de ansamblu? Au englezii o vorbă: Diavolul se ascunde în detalii.

Ville Valo: Parcă se zice şi altfel: Dumnezeu e în detalii. Cred că ambele versiuni sunt valabile. Dacă vorbim de muzică important este să urmezi impulsul iniţial, intuiţia, inspiraţia de moment. Dacă ai o melodie în minte, ia-ţi chitara, porneşte înregistrarea şi dă-i drumul din tine căci altfel o pierzi. Abia apoi poţi să apreciezi dacă a fost o idee bună, dacă merită s-o prezinţi formaţiei şi să o transformi în cântec. Scânteia aceea iniţială, numită şi inspiraţie constituie magia muzicii şi tocmai de aceea nu trebuie ignorată. Atunci se poate naşte ceva ce s-ar putea să nu moară niciodată. Este important să poţi să surprinzi esenţa indiferent că vorbim de detaliu sau nu.

Mimo Obradov: În concluzie, nu trebuie să ai teamă că „lacrima” distruge „banda”, parafrazând titlul piesei voastre „Tears On Tape”. Ai un mesaj pentru fanii care vă aşteaptă la Timişoara?

Ville Valo: Noi nu suntem predicatori. Mesajele pot fi găsite în muzica noastră. Noi suntem deasemenea fani ai altor trupe. Eu încă mai caut sensul vieţii. Am speranţa că ne aşteaptă ceva şi că merită să căutăm sensul vieţii împreună.